Mântuitorul, în Evanghelia din Duminica lăsatului sec de brânză, rânduiește postul printre ”faptele dreptății” (Matei 6,1), alături de milostenie și de rugăciune, fiind de absolută necesitate...
Suntem la începutul Postului Mare. Biserica ne invită încă o dată să intrăm pe calea cea strâmtă, dar atât de frumoasă a înfrânării de la lucruri pământești îngăduite, spre a dobândi mai deplin pe Hristos și harul său.
În lumea noastră materialistă și atât înrobită plăcerilor trupești, postul nu prea mai are trecere. În unele cercuri este la modă un anumit fel ”post”, bazat pe alimente naturiste, având la bază o concepție necreștină. În acest sens avem de-a face cu o rătăcire cumplită, o expresie a lepădării de credință celei adevărate și mărturisitoare a decăderii în idolatrie.
Mulți credincioși nesocotesc postul sau îl reduc la cât mia puțin cu putință; unii îndrăznind să se apropie de Sfintele Taine postind doar două săptămâni, adică la începutul și la sfârșitul postului.
Mântuitorul, în Evanghelia din Duminica lăsatului sec de brânză, rânduiește postul printre ”faptele dreptății” (Matei 6,1), alături de milostenie și de rugăciune, fiind de absolută necesitate. Însuși Mântuitorul a postit 40 de zile, ca un nou Moise; a fost dat ca mijloc de alungare a duhurilor necurate (vindecarea lunaticului, Marcu 9,20). Sfinții apostoli posteau (Faptele Apostolilor 13,2; 14,23) iar Sfântul Apostol Pavel amintește posturile ca mijloace de a-I sluji lui Iisus Hristos (II Corinteni 6,5).
Din cele mai vechi scrieri creștine, aflăm că postul a devenit o instituție chiar de la începutul Bisericii. Astfel, încă din Didahie, o scriere creștină venerabilă (scrisă în ultima parte secolului I), aflăm despre postul săptămânal creștin de miercuri și vineri, spre deosebire de cel al iudeilor de luni și joi.
Iisus Hristos pune în discuție nu necesitatea postului ci modalitatea de a posti, adică să nu fie fățarnic. În acest sens, amintesc cuvintele profetului Isaia, capitolul 58, care zice: ”rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile jugului, dați drumul celor asupriți și sfărâmați jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l și nu te ascunde de cel cu un neam cu tine.” (versetele 4-7) Și în continuare sunt înfățișate roadele binecuvântate ale acestui post adevărat; ”atunci lumina ta va răsări ca zorile și tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga și Domnul te va auzi; la strigătul tău, el va zice ”Iată-mă”. Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, amenințarea cu mâna sau cuvântul, de cârtire, dacă dai pâinea ta celui flămând și saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric și bezna ta fi-va ca miezul zilei. Domnul te va călăuzi continuu, și în pustie va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale și vei fi ca o gradină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată...”(versetele 8-11)
Am definit această perioadă a Postului Mare ca un urcuș duhovnicesc, ca o scară a valorilor morale care trebuie să se regăsească. De aceea postul trebuie susținut de alte ”fapte ale dreptății”: milostenia, iertarea, pocăința, rugăciunea. Postul adevărat nu înseamnă lipsă, ci bogăție. Lipsindu-se de hrana materială, credinciosul postitor este imbelșugat cu hrană dumnezeiască. De aceea, cel care postește post adevărat, adică cel ce postește din prea plinul dragostei de Dumnezeu și din dorul după întâlnirea cea mai ”cu adevărat” cu mirele Hristos, nu simte foamea și nu i se pare deloc grea perioada postului.
E un semn bun atunci când postul chiar cel mai aspru ți se pare ușor, când trupul se mulțumește cu hrană puțină și săracă și când întreaga ființă este copleșită de bucuria întâlnirii cu Mirele ceresc Cel înviat din morți. Aceasta este răsplătirea ostenelii de șapte săptămâni și a îmbogățirii duhovnicești.
O, iubitul meu frate, nu vrei să guști și tu din aceste cerești bunătăți și din această fericire cu adevărat cerească? Îți dorec un post ușor, senin și de folos spre mântuire și bucurie duhonicească pe măsură!
